Vatra monahala de mare traditie si insemnatate din preajma Bucurestilor, Manastirea Caldarusani a fost, de-a lungul veacurilor existentei sale, binecuvantat salas in care, deodata cu flacara mereu vie a rugaciunii, s-a plamadit si s-a pastrat, prin harul creator, jertfelnica truda si veghetoarea purtare de grija a generatiilor dupa generatii de vietuitori intru Domnul, un impresionant tezaur de valori de istorie, spiritualitate, arta si cultura bisericeasca.

Cel dintai in randul acestor pretioase comori este, fara indoiala, ansamblul manastiresc insusi, in intregul sau, in frunte cu biserica cea mare, avand hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, asezata in inima zisei “cetati” ce a fost inaltata, la 1637-1638, de catre Matei Basarab Voievod.

Monumentalelor ziduri ale Caldarusanilor li se adauga un bogat fond de bunuri patrimoniale mobile care reprezinta, de fapt, o semnificativa parte dintr-o zestre ce a fost odinioara inca si mai consistenta si care a ajuns, cu timpul, in colectiile altor institutii bisericesti sau de stat, precum Biblioteca Sfantului Sinod sau Biblioteca Academiei Romane, unde se pastreaza numeroase manuscrise rodite in sanul renumitei scoli de traducatori si caligrafi ai epocii de revigorare a vietii monahale de la sfarsitul secolului a XVIII-lea si din primele decenii ale secolului al XIX-lea.

Vicisitudinile vremurilor au facut insa ca alte valori din tezaurul manastirii sa se piarda, parte dintre ele nefiindu-ne astazi cunoscute decat din filele vechilor catagrafii.

Aceasta extrem de bogata colectie este adapostita in spatiul generos al fostei trapeze zidita la 1850, in vremea staretiei lui Meletie arhimandritul si restarurata, in forma actuala, dimpreuna cu organizarea colectiei muzeale, in vremea patriarhului Justinian si a staretiei vrednicului de pomenire arhiepiscop Gherasim Cristea al Ramnicului.

Dintre marturiile expuse aici dorim sa semnalam o foarte interesanta stamp ape matase, reprezentand Manastirea Caldarusani la 1835. Ea poarta urmatoarea inscriptie: “Aceasta stampa este facuta in zilele parintelui staret si arhimandrit Dositei, ucenic al staretului Gheorghe obstejitel, 1835”.

Reprezinta biserica mare a manastirii, vazuta dinspre nord, fara cetate, singura in mijlocul peninsulei, inconjurata de lacul pe care plutesc barci. Biserica apare cu trei turle si acoperis in doua nivele, dar fara pictura exterioara executata la inceputul secolului al XX-lea de catre Dimitrie Belizarie.

In marginea dreapta se vede bisericuta de la Cocioc si cladirea in care functiona, pe atunci, tipografia.

Intr-un cadru reprezentat de fotocopii ale unor documente importante din istoria manastirii, aflate astazi la Arhivele Statului din Bucuresti, precum si ale unor gravuri si frontispicii din remarcabilul Tetraevangheliar de la Caldarusani, cu miniaturi realizate de popa Vlaicu, aflat astazi la Biblioteca Academiei Romane, sunt prezentate o serie de manuscrise si tiparituri evocand infloritoarea activitate cultural-duhovniceasca de la cumpana veacurilor XVIII-XIX, precum si bogatia de atunci a bibliotecii manastirii.

Colectia de icoane a Manastirii Caldarusani este foarte bogata si variata din punct de vedere stilistic si tematic.

Intalnim aici unele icoane din secolele XVII-XVIII, apartinand scolii romanesti si celei grecesti, icoane din secolul al XIX-lea apartinand mai ales stilului neoclasic, cu multe variatii, foarte bine reprezentata fiind scoala de la Caldarusani, icoane din acelasi veac de factura populara sau icoane pe sticla, icoane din scoala ruseasca (in tehnica cicanca) din secolele XIX-XX s.a.m.d.

Semnalam, mai intai, doua foarte frumoase icoane reprezentand pe Sfintii Apostoli si Evangheisti Marcu si Luca, lucrate in secolul al XVII-lea de doi zugravi autohtoni, din Tara Romaneasca. De la inceputul veacului al XVIII-lea sunt alte cateva icoane lucrate de mesteri autohtoni. Prima este un Sfant Nicolae, datat pana acum eronat in secolul al XVI-lea. Are aplicatii (ferecaturi) de argint-aureola, maini, Evanghelie-si e inconjurat de scene din viata sfantului.

Semnalam, in continuare, un grup de icoane datand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea provenite de la Episcopia Argesului. Ele au fost aduse la Caldarusani, dimpreuna cu alte bunuri, de Mitropolitul Ghenadie Petrescu, Episcop de Arges intre 1875-1893.

Intre acestea, figureaza, mai intai, un Iisus Hristos pe tron, in chiton si himation, binecuvantand, cu Evanghelia pe piciorul stang, incadrat de intercesori (tip Deisis).

Din secolul al XIX-lea dateaza apoi doua icoane in ulei provenite de la Biserica Enei din Bucuresti, de unde au fost aduse impreuna cu tampla si cu alte piese de mobilier bisericesc, la demolarea amintitului locas, in 1977.

Astfel sunt icoana Invierii, reprezentata in varianta de factura mai recenta, occidentala, cu Iisus ridicandu-se din moramant si icoana Sfantului Nicolae. Pe acestea doua se afla chiar insemnata provenienta de la Biserica Enei, iar pe icoana Sfantului Nicolae gasim atat datarea – 1852, cat si numele zugravului – Gheorghe.

Intr-o succinta caracterizare generala, scoala de picture bisericeasca de la Caldarusani este o expresie autohtona extrem de sugestiva si viguroasa a neoclasicismului de ansamblu al artei bisericesti din Tarile Romane in secolul al XIX-lea. Ea adopta dintru inceput aceste ecouri europene tarzii ale Renasterii si Barocului.

In colectia de la Caldarusani avem doua expresii concentrate, extrem de relevante, ale acestei arte neorealiste care ne inlesnesc, o data mai mult, distingerea a doua etape diferite in evolutia scolii de la Caldarusani, chiar daca in ansamblu stilul este acelasi.

Colectia de vesminte cuprinde un numar important de piese de costum liturgic-arhieresti, preotesti si diaconesti, databile in genere in secolul al XIX-lea.

Gasim, asadar, o suita intreaga de sacose arhieresti, floane preotesti, stihare diaconesti, precum si epitrahile si orare lucrate din diferite material vechi, cu ornamentatii diverse, in special florale, cel mai adesea din matase sau din fir metalic.

Diversitatea materialelor acestor vesminte ne trimite cu gandul la catagrafia manastirii de la 1741, unde sfitele (sacosele) arhieresti si celelalte vesminte sunt indicate a fi fost lucrate din “belacoasa, serasir, canavat, cofterie, atlaz, lastra, diba sau hataia”.

Dintre toate, fata de ceea ce cunoastem in momentul de fata, socotim ca trebuie neaparat amintite sacosul si omoforul mitropolitului Ghenadie Petrescu, care sunt lucrate pe un material de fond cenusiu deschis, cu frumoase flori ornamentale mari, de culoare roz, verde si liliachie.

Adapostita si prezentata exponential in sala zisa “a lui Matei Basarab” din corpul de cladire situate la sud de turnul-clopotnita, acolo unde initial s-a aflat casa domneasca a voievodului-ctitor, colectia tezaurului cuprinde mai ales obiecte de cult si ornate arhieresti si preotesti.

Intre acestea se numara o catuie ce poarta reprezentarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, patron al manastirii, reprezentat in picioare, cu crucea si cu lancea in maini, inconjurat de bogate ornamente vegetal-florale.

In sala se mai afla in alta vitrina si o cruce din lemn sculptat, montata in metal alb cu inscriptia: “Nicodim Dichiu Caldarusani – 1852”.

Aceasta a treia colectie a Manastirii Caldarusani se afla expusa in casa de pe malul Nordic al peninsulei in care a locuit, vreme de peste doua decenii (1896-1918), mitropolitul Ghenadie Petrescu. Locul de expunere nu este ales intamplator, caci, retras aici in ultima parte a vietii sale, mitropolitul Ghenadie a adus cu dansul o colectie bogata de arta cu tematica si de obiecte de cult, pe care si-o constituise- mai ales- in timpul lungului sau episcopat la Arges (1875-1893). O parte dintre obiectele de cult si vesmintele arhieresti ce i-au apartinut sunt expuse in cele doua colectii ale manastirii, colectia de pictura de sevalet, dimpreuna cu alte obiecte si bunuri personale, se afla in expunerea organizata chiar in aceasta fosta resedinta a sa. Regasim aici unele portrete pe acre Ghenadie insusi le va fi gasit la resedinta episcopala de la Curtea de Arges, fie panze cu tematica religioasa executate in spirit de mecenat artistic, la solicitarea fostului episcop si mitropolit, de catre artisti de seama ai epocii, precum Gheorghe Tattarescu (1820-1894) sau Sava Hentia (1848-1904), multe dintre acestea fiind replici de buna calitate dupa capodopere ale artei europene.

Acestui fond i s-au mai adaugat, la Caldarusani, o suita de portrete de stareti ai manastirii care, impreuna cu alte bunuri, au contribuit la inchegarea patrimoniului Pinacotecii, asa cum il vedem constituit astazi.

Din punct de vedere tematic, remarcam faptul ca o incapere din aceasta casa a fost rezervata ca spatiu memorial mitropolitului Ghenadie Petrescu si ca expunerea se incheie printr-o suita de litografii cu teme istorice si printr-o colectie de antimise.

Holul central, ce separa spatioasa casa in doua parti, estica si vestica, a fost rezervat in principal expunerii galeriei de portrete.

La intrare ne intampina insa, dupa o Maica a Domnului intre proroci, doua picturi, ulei pe panza, de mare amploare, reprezentand “Ierusalimul cel ceresc”. Este vorba despre compozitii ample si extrem de dense, lucrate in Tara Sfanta in secolul al XIX-lea si care au fost aduse, in mare numar, de pelerinii ce faceau hagialac la Sfantul Mormant.

Trecand acum la galeria de portrete, putem face o observatie generala, privitoare mai ales la cele mai vechi, de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Este vorba anume despre faptul ca unele dintre aceste opere apartin unor reprezentanti ai scolii de pictura din manastire, care dovedesc reale calitati de portretisti. Realizarile lor, in care aplica stilul portretisticii de sevalet a picturii occidentale, constituie repere semnificative in contextul curentului de dezvoltare al picturii romanesti de sevalet moderne. In ceea ce priveste vestimentatia, sunt putine lucruri de spus in mod special. Mai toate portretele infatiseaza, pe dominanta de negru calugari cu traditionala camilafca si cu mantia monahala, purtand in maini toiege sau carje. Unii ierarhi au decoratii pe piept sau sunt reprezentati cu vesmintele si ornatele specifice rangului arhieriei.

Personajele sunt redate fie frontal, fie 3/4. Dar ceea ce ramane de urmarit aici, de fiecare vizitator in parte, sunt trasaturile fizionomice ale fiecarui personaj reprezentat, ceea ce denota o arta portretistica demna de toata atentia.

In afara acestor portrete care, pe langa calitatile lor plastice, au si o certa valoare documentar-istorica, acest hol central mai cuprinde o alta pictura, tot ulei pe panza, din secolul al XIX-lea, cu o tematica cu totul aparte Viata adevaratului calugar.

Este exact reprezentarea care a fost ulterior redata si in pictura murala din pridvorul bisericii mari si careia aceasta panza i-a folosit, foarte probabil, ca model iconografic.

Reprezinta un calugar rastignit pe cruce, deasupra-i fiind infatisat Iisus Hristos pe nori, cu o carte deschisa pe piept, iar de jur imprejur fiind infatisati ingeri si diavoli, precum si diferite texte moralizatoare privitoare la viata calugareasca.

Ajunsi la capatul evocarii valorilor patrimoniale de istorie, cultura si arta bisericeasca pe care le prezinta astazi colectiile muzeale de la Manastirea Caldarusani, ne aflam mult inaltati sufleteste de bucuria intalnirii cu aceste nepretuite comori de spiritualitate traditionala, profund evocatoare ale unei traditii multiseculare de smerita vietuire si roditoare lucrare intru slava lui Dumnezeu cel in Treime inchinat pe pamantul romanesc.